Ziua Doi

Am constatat multa vreme ca eu am trait cu impresia ca 1 septembrie e luni, ei bine, unu septembrie e marti. Si se pare ca nu sunt singura care a avut problema asta

Dupa trezire, si impartitul paharelor de cola, aranjatul bagajului si terminatul barfei, am pornit spre Friends, pentru ca amicul meu George trebuia sa fie la lucru in dimineata aceea, si nu era deloc un om foarte cu spor de munca. Mi-am amintit ca la meteo a spus ca la Brasov la ora 7 vor fi 2 grade, asa ca nu m-a deranjat sa imi iau o geaca pe mine, ca sa nu-mi clantane dintii in gura, ca nu e frumos.

AM verificat de vreo 3 ori daca am uitat ceva sau nu, si ajungand la concluzia ca nu, am plecat din casa. Ajungem in Friends, iar George se pune sa faca niste cafea, pentru ca aveam nevoie de asa ceva, nu ca aveam de gand sa dorm prea curand, dar pur si simplu imi picau ochii in gura, ceea ce nu era deloc ok. Deloc!

Ajungand acolo, ma fataiam ca un motan caruia ii arde coada, si, vrand sa imi scot telefonul sa sun, descopar ca mi-am uitat telefonul la incarcat la Stefan in camera, pentru ca , am vrut sa ii arat o piesa, si pentru a nu ucide telefonul l-am pus la incarcat. In secunda doi au fost date telefoane si lume agitata mai rau decat pentru Madonna pentru ca telefonul sa ajunga inapoi in posesia mea.

La autogara, alt maxi taxi, dar, de data asta, soferul mult mai tanar, ochi verzi, chef de glume cu domnisoare. Tot ce iti doresti

Pana la Buc, drumul a fost relativ bun, exceptand faptul ca mi-am amintit cat de mult urasc orasul pentru ca e aglomerat, si plin, si tot. Ajunsa acolo, Cosmin saracul cred ca incepuse sa aiba pareri de rau pentru ca m-am dus la el, si mai avea probabil putin si ma arunca de la etajul 6, dar in schimb, se uita la mine si-mi spunea sa ma calmez.

Multumesc Cosmin, pentru ca ai fost un scump, si m-ai tinut in brate sa ma calmez, si mi-ai lasat cada cu apa sa stau sa zac, si m-ai primit, si ai avut grija de mine, asa cum un copil mic si prost ca mine trebuie ingrijit si alintat.

Cosmin a plecat pe la 16.30 de acasa (parca atat era ceasul) iar eu ma bucuram ca ma pot lungii in tot patul. Eh rahat pe bat. Nu am reusit sa inchid un ochi si sa adorm. Nu am reusit. Am stat pe net, am mai facut o baie, am citit, m-am uitat la film si m-am invartit ca o gaina beata. Pe la 7 a reusit mos Ene sa ajunga la un comun acord cu mine. Pe la 22.30 m-am trezit. Stateam si nu ma hotaram daca mi-e foame sau somn.

Dupa cateva minute de creier discutat cu stomac, s-a adjudecat. Mi-e somn. Din cauza faptului ca m-am intins la barfa, am constatat pe la 23.30 ca nu merita sa ma pun in acel moment la somn, si ca, mai pot astepta cateva minute, pana ajunge si Cosmin acasa. Si a ajuns, si am povestit, si am adormit… si gata, ca e ziua 3 imediat ! :D