Gaura neagra, spatiul cybernetic

Tot timpul, in toata inertia asta de biti, toata lumea este ceea ce ar vrea sa fie sau ceea ce nu ar vrea sa fie. Toata lumea este ceea ce vrea altcineva sa fie. Drept urmare eu sunt, ceea ce vreau eu sa fiu, ceea ce vrei tu sa fiu, ceea ce ai vrea tu sa fi, si tot asa, ne luptam intr-un cerc (pe care daca-l mangai devine vicios) intr-o lume de biti, in sistem binar. Eu sunt o mana de unu si de zero, mai mult unu, mai putin zero?
Unii dintre voi ar spune ca eu de fapt sunt zero si ca orice baiat e unu dar acum nu o dam in pornosaguri pentru ca nu are rost. Nu asta este important nici pentru mine, nici macar pentru tine!
Ceea ce e frumos in spatiul asta cybernetic din care facem parte si eu si tu, este ca are gauri negre. Aceste gauri negre nu sunt atat de nedeslusite ca acele gauri negre pe care nu le gasesc, ale caror taine, cei de la NASA inca le cauta. Nu asta este important, nici de aceasta data. Ziceam ca aici, eu pot sa dispar.
Intr-o zi, in realitatea mea, nu cea virtuala, voi disparea. Voi disparea fie pentru ca am murit fie ca, din cauza faptului ca slabesc, sau ma micsorez, sau mai stiu eu ce, ma dizolv. Ma dizolv la fel ca o pastila de stomac, sau ca un peste in gura balenei, este irelevant. Principalul este ca ma dizolv. Si atunci, Din toata gaura asta neagra a internetului, eu inca voi mai trimite semnale, voi mai trimite biti, voi fi o forma de unu si de zero. Voi fi un mosntru virtual care ia viata, de cate ori ma citesti. Un mosntru care invie in fata ochilor tai pe acest template, prin aceste litere. Un monstru din unu si zero, dar nici macar, un monstru ca cei in sistem binar din Matrix.
Si, in ziua in care, nu voi putea fi destul de mare, sau in ziua in care, maretia se va intoarce impotriva mea, ma voi dizolva din felul meu de a fi, si voi fi un monstru